Carbura de siliciu are o rezistență excelentă la coroziune, rezistență mecanică ridicată, conductivitate termică ridicată, un coeficient foarte scăzut de dilatare termică și o rezistență la șocuri termice mai bună decât celula de aluminiu la temperaturi foarte ridicate. Carbura de siliciu este compusă din tetraedre de atomi de carbon și siliciu cu legături puternice în rețeaua cristalină. Acest lucru produce un material foarte dur și puternic. Carbura de siliciu nu este atacată de acizi sau alcalii sau săruri topite până la 800ºC. În aer, SiC formează un strat protector de oxid de siliciu la 1200ºC și poate fi utilizat până la 1600ºC. Conductivitatea termică ridicată cuplată cu dilatarea termică scăzută și rezistența ridicată conferă acestui material calități excepționale de rezistență la șocuri termice. Ceramica cu carbură de siliciu cu puține sau deloc impurități la granulație își mențin rezistența la temperaturi foarte ridicate, apropiindu-se de 1600 °C, fără pierderi de rezistență. Puritatea chimică, rezistența la atacul chimic la temperatură și menținerea rezistenței la temperaturi ridicate au făcut ca acest material să fie foarte popular ca suporturi și palete pentru tavi de napolitană în cuptoarele cu semiconductor. Numele celulei conducția electrică a materialului a condus la utilizarea acestuia în elementele de încălzire cu rezistență pentru cuptoare electrice și ca componentă cheie în termistori (rezistoare cu temperatură variabilă) și în varistoare (rezistoare cu tensiune variabilă). Alte aplicații includ fețe de etanșare, plăci de uzură, rulmenți și tuburi de căptușeală.
Ora postării: 05-jun-2018