Carbura de siliciu are o rezistență excelentă la coroziune, rezistență mecanică ridicată, conductivitate termică ridicată, un coeficient de dilatare termică foarte scăzut și o rezistență la șocuri termice mai bună decât cea a celulelor de aluminiu la temperaturi foarte ridicate. Carbura de siliciu este compusă din tetraedre de atomi de carbon și siliciu cu legături puternice în rețeaua cristalină. Acest lucru produce un material foarte dur și rezistent. Carbura de siliciu nu este atacată de acizi, alcali sau săruri topite până la 800ºC. În aer, SiC formează un strat protector de oxid de siliciu la 1200ºC și poate fi utilizat până la 1600ºC. Conductivitatea termică ridicată, împreună cu dilatarea termică redusă și rezistența ridicată, conferă acestui material calități excepționale de rezistență la șocuri termice. Ceramica din carbură de siliciu, cu impurități puține sau deloc la granița granulară, își menține rezistența la temperaturi foarte ridicate, apropiindu-se de 1600ºC, fără pierderi de rezistență. Puritatea chimică, rezistența la atacul chimic la temperatură și menținerea rezistenței la temperaturi ridicate au făcut ca acest material să fie foarte popular ca suport pentru tăvi de napolitane și palete în cuptoarele semiconductoare. Conductivitatea electrică a materialului a dus la utilizarea sa în elemente de încălzire cu rezistență pentru cuptoare electrice și ca o componentă cheie în termistoare (rezistențe variabile de temperatură) și în varistoare (rezistențe variabile de tensiune). Alte aplicații includ fețe de etanșare, plăci de uzură, rulmenți și tuburi de căptușeală.
Data publicării: 05 iunie 2018